Municipiul Campulung - Istorie Veche

   Cele mai vechi urme de cultură materială, descoperite atât pe raza oraşului, cât şi în imprejurimile sale, datează din perioada bronzului târziu (1700-1600 i.d.Hr.). Astfel, la Pescăreasa, în sudul oraşului a fost descoperită o necropolă, dovadă a existenţei unei aşezări omeneşti.
   Urme de locuire geto-dacică, din sec. II-I i.d.Hr., sunt bine conturate în zona actualului oraş, în cartierul Olari-Sfântu Gheorghe; la fel şi cele de la Apa Sărată si Bughea de Sus, care aparţin culturii dacice târzii.
   La Cetăţeni-Muscel, aşezare dacică locuită fără întrerupere din jurul anului 300 î.d.Hr., au fost descoperite urme materiale ce atestă existenţa aici a unui important centru economic, unde aveau loc schimburi intense de mărfuri. Aceasta este una dintre cele mai vechi aşezări dacice din ţară.
   Anul 106, anul cuceririi Daciei de către romani, deschide o perioada distinctă în istoria noastră şi implicit a acestei zone. Fiind o provincie de graniţă a Imperiului Roman, Dacia avea un important rol de apărare împotriva atacurilor barbare, aceasta presupunând construirea unor linii de fortificaţie punctate de existenţa unor castre de pamânt sau piatră.
   Limeşul reprezintă o noţiune al carei conţinut a evoluat pe parcursul secolelor începând de la cel de limita despărţitoare a unui teren si pâna la cel de frontiera fortificată în faţa unui teritoriu încă necucerit, în scopul instituirii unui obstacol.
   Pe acest hotar, elementele militare special deplasate, fortificaţiile si trupele de graniţă, aveau misiunea de a supraveghea, apăra, respinge mişcările si eventualele incursiuni ale inamicului.
   Limeşul putea fi şi un hotar natural constituit de un lanţ muntos sau de un curs de apă, dar de cele mai multe ori acesta era artificial construit.
   Componenta fundamentală a limeşului o constituia întotdeauna drumul care urma linia hotarului. Al doilea element îl constituiau trupele (legiuni, trupe auxiliare). Celelalte componente erau fortificaţiile în care erau cantonate trupele: castra, castello, burgi, turris.
   Un limeş complet comporta un val de pamânt, uneori întărit cu palisada sau zid de piatră, şanţ de apărare, completate cu fortificaţii dispuse în spatele liniei de graniţă la distanţe variabile între 5-10-20 km şi turnuri de supraveghere care foloseau mijloace de semnalizare.
   Unul dintre limeşurile din Dacia este limeşul transalutanus, care se întinde pe o lungime de 235 km, construit la o distanţa variabilă de 10-15 km E de Olt. Valul limeşului nu este continuu. De la râul Argeş este înlocuit de cursul Râului Doamnei si al Râului Târgului.    Pornea în N de la Rucăr si se oprea în S la Flămânda. Compoziţia valului era de pămant cu miez ars. Înalt de 3 m si lat de 10-12 m, avea un sanţ spre E. În spate, limeşul se sprijinea pe linia de castre si turnuri legate de drumul strategic. Limeşul transalutanus a fost construit probabil de Septimius Severus (193-211 d.Hr. ) pentru a crea un spaţiu de siguranţă liniei Oltului.
   După anul 245 d.Hr., în urma puternicelor atacuri carpice, limeşul transalutanus a fost abandonat şi graniţa a revenit pe Olt (limeşul Alutanus). Dintre cele 13 castre cunoscute ale limeşului transalutanus, cel de la Jidava (astăzi Apa Sărata, localitate inglobată în oraşul Câmpulung) este singurul construit în piatra si caramidă şi, în acelasi timp, cel mai mare. Castrul avea forma dreptunghiulară, era înconjurat cu un zid de incinta prevăzut cu turnuri dreptunghiulare pe laturi si semicirculare la colţuri si avea rolul de a controla drumul prin pasul Bran.
   Primele săpături arheologice au fost efectuate de D.Butculescu. Aceste săpături si cele care le-au urmat au identificat cele patru porţi prevăzute cu turnuri. Dacă pentru începuturile construirii castrului se fac doar presupuneri, neexistând alte elemente de dotare decât cele numismatice din epoca lui Septimius Severus, sfârşitul existenţei sale se plasează la mijlocul sec. III, ultimele monede descoperite fiind de la împaratul Gordian III.